| schema:text
| - Despre
-
Toate Verificările
-
Resurse
-
Proiecte speciale
-
Blog
-
Contact
-
Într-o postare pe Facebook din 18 ianuarie, distribuită de Anamaria Gavrilă și partidul POT sub forma unui comunicat de presă, se susține că Ordonanța de Urgență care reglementează organizarea alegerilor prezidențiale din 2025 ar încălca dreptul la libera exprimare, iar prevederile sale ar „impune restricții excesive asupra comunicării publice”.
Totodată, prin acest comunicat, Anamaria Gavrilă spune că ordonanța deschide „calea către o cenzură mascată”. Declarația principală pe care o verificăm din această postare este următoarea:
„POT condamnă ferm adoptarea OUG care impune o cenzură specific comunistă asupra dreptului românilor la liberă exprimare pe rețelele sociale.”
Mai luăm în calcul și alte afirmații făcute de președinta POT, conform cărora Biroul Electoral Central și Autoritatea Electorală Permanentă ar primi competențe exclusive în gestionarea campaniilor pe platformele online, fapt care ar lăsa loc de interpretări subiective și abuzuri sau că există o amenințare directă la „adresa libertății de exprimare și a independenței financiare a partidelor politice mici și a candidaților independenți” prin faptul că ar impune sancțiuni și s-ar confisca sumele folosite pentru campanii.
Totodată, Anamaria Gavrilă spune că prin prevederile OUG 1/2025 s-ar restrânge dezbaterea publică online, pentru că niște reguli stricte pentru platformele digitale ar limita „accesul cetățenilor la informații diverse” și le-ar afecta „dreptul lor la o informare corectă”.
Dacă OUG 1/2025 privind organizarea alegerilor din 2025 impune cenzurarea postărilor pe rețelele de socializare și dacă măsurile sunt asemănătoare cenzurii comuniste.
Prevederile la care face referire Anamaria Gavrilă, inclusiv legat de amenzile care pot fi acordate partidelor sau candidaților, sunt regăsite la articolul 16 din OUG 1/2025 privind organizarea și desfășurarea alegerilor prezidențiale din 2025.
Articolul reglementează publicitatea politică în cadrul campaniei electorale și este, în mare parte, inspirat de normele europene referitoare la transparența și responsabilitatea în publicitatea politică, așa cum se arată și la alineatul 1.
Principalele puncte cuprinse de articolul 16 sunt regăsite în alineatele următoare:
Regulamentul (UE) 2024/900 menționat în ordonanță abordează transparența și situațiile în care se aplică tehnici de vizare a unui public-țintă în publicitatea politică.
În primul rând, regulamentul european definește cine sunt actorii politici, la care se face referire și în ordonanță. Aceste definiții sunt notate la articolul 3, punctul 4:
Actorii politici menționați mai sus, în campania electorală din 2025, trebuie să publice anumite informații legate de materialele publicitare pe care le folosesc, potrivit articolul 2 din OUG 1/2025, după cum urmează:
– o indicație clară că este vorba despre un material publicitar politic
– identitatea sponsorului
– mențiuni privind tehnicile de targetare: adică dacă materialul a fost distribuit către sau vizează un public țintă, prin metode specifice
– transparența surselor financiare: sumele cheltuite pentru publicitate trebuie să vină din surse legale, conform legislației naționale privind finanțarea campaniilor electorale
– legat de promovarea plătită, trebuie menționat dacă materialul publicitar a fost parte a unei campanii plătite.
Aceste dispoziții se aplică și pentru orice promovare, distribuire, postare sau editare a unor materiale publicitare politice de către actorii politici, pe platforme online, pe platforme online foarte mari, motoare de căutare online sau alte rețele de socializare.
Deci, practic, aceste prevederi impun politicienilor și partidelor să spună ce materiale sunt publicitare și cu ce bani au fost promovate acestea.
Și definiția unui „material publicitar politic” este explicată în OUG: orice material (scris, online, audio sau video) care influențează decizia alegătorilor să voteze sau să nu voteze pentru un candidat independent sau pentru un candidat al unui partid politic clar identificat.
Scopul principal al acestor reglementări este de a proteja integritatea alegerilor și de a combate manipularea electorală, în special în mediul online, acolo unde campaniile de influențare pot fi extrem de eficiente.
Regulile impuse sunt concepute pentru a preveni dezinformarea și manipularea opiniei publice prin publicitate politică nedeclarată, microtargeting (vizarea unui grup specific de alegători cu mesaje politice personalizate pe baza datelor lor personale) sau știri false, aspecte care au fost deja un subiect de îngrijorare majoră în alegerile anterioare, din 2024, în România. Vezi detalii despre anularea alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024 aici, într-o altă verificare a Factual.ro.
De asemenea, aceste măsuri reglementează mai clar publicitatea electorală în mediul online, sector care nu a fost bine reglementat până acum de autorități.
Dacă aceste prevederi sunt aplicate corect, ele pot ajuta cetățenii să afle care sunt intențiile adevărate ale partidelor/candidaților și care sunt sursele lor de finanțare.
Constituția României prevede că cetățenii trebuie să aibă dreptul la liberă exprimare și dreptul la informație. Cu toate acestea, drepturile noastre vin împreună cu niște responsabilități.
Articolul 30 din Constituție prevede că „libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”, dar și că cenzura de orice fel este interzisă.
Constituția prevede și că „legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligația de a face publică sursa finanțării” și că „libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine”.
Articolul 31 din Constituție prevede că dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit, dar și că autorităților publice le revin obligația să asigure „informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes național”.
Totodată, în Constituție se precizează că dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională. În situația pe care o analizăm, alegerile președintelui țării pot fi o problemă de securitate națională, când acestea ar putea fi influențate de actori interni sau externi sau când nu sunt transparente.
Tot în Constituție se prevede și că mijloacele de informare în masă (care în prezent sunt reprezentate și de marile platforme online), publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.
Așadar, avem libertate de exprimare și avem dreptul la informație, dar trebuie în același timp și să fim responsabili în modul în care ne exercităm aceste drepturi. Iar Constituția prevede și obligația autorităților să se asigure că informațiile de interes public ajuns la cetățeni într-un mod corect.
Asta înseamnă inclusiv că autoritățile trebuie să ia măsuri pentru a combate manipularea alegătorilor, răspândirea de dezinformare și știri false în spațiul public.
Ordonanța mai prevede (la alineatul 4 din articolul 16) și că detalierea modului de promovare, distribuire, postare sau editare a materialelor publicitare politice se stabilește prin hotărâre a Autorității Electorale Permanente (AEP).
Tot la articolul 16 se abordează și situația amenzilor. Textul ordonanței susține că AEP este responsabilă pentru constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor. Acest lucru înseamnă că instituția va avea autoritatea de a verifica respectarea reglementărilor și de a impune amenzi.
Amenzile se aplică pentru contravenții, nu infracțiuni, dacă sunt încălcate alineatele 2 și 3, adică dacă nu se respectă indicațiile privind publicitatea electorală și sursa de finanțare în cazul materialelor publicitare politice, inclusiv în cazul postărilor online.
Încălcarea acestor prevederi pot duce la amenzi între 15.000 și 50.000 de lei. În cazul în care este aplicată o sancțiune, persoana sau entitatea sancționată trebuie să plătească sumele de bani care reprezintă valoarea publicității ilegale (de exemplu, costul materialelor publicitare).
Sancțiunile pot fi aplicate diferitelor entități implicate în încălcarea reglementărilor: partide politice, candidați, mandatarul financiar al unui partid, donatori, precum și altor persoane care au încălcat dispozițiile
Cu toate acestea, deciziile luate de AEP privind sancțiunile pot fi contestate în instanță. Deci, cei sancționați au dreptul de a ataca aceste decizii în fața unei instanțe competente, fapt care nu oferă AEP control total.
Articolul 17 din ordonanță reglementează competențele Biroului Electoral Central (BEC) în ceea ce privește soluționarea plângerilor legate de campania electorală desfășurată pe platformele online foarte mari, precum și procesul de contestare a acestora.
În esență, se pune accent pe monitorizarea activităților online din campania electorală pentru alegerile din 2025, cu scopul de a preveni și sancționa conținutul ilegal sau manipulator.
Articolul stabilește că BEC are autoritate supremă în gestionarea plângerilor legate de campania electorală online, mai ales în perioada alegerilor prezidențiale din 2025și are competența de a soluționa rapid aceste plângeri, de a emite ordine de eliminare a conținutului ilegal și de a sancționa platformele online care nu respectă aceste ordine.
Și deciziile BEC sunt contestabile în instanță. Deci, dacă cineva consideră că decizia BEC este incorectă, aceasta poate formula o contestație la Curtea de Apel București, iar instanța va examina cazul și va putea anula sau modifica decizia dacă o consideră nefondată.
De asemenea, AEP și BEC nu primesc puteri mai mari ca până acum, având în vedere că tot aceste două instituții se ocupau de organizarea și supravegherea alegerilor, însă reglementările ordonanței abordează mai bine publicitatea politică în mediul online.
În contextul informațiilor prezentate în acest articol, nu putem spune că prevederile OUG 1/2025 duc la o restrângere a drepturilor fundamentale, ci mai degrabă aduc măsuri de protecția a acestor drepturi.
Dreptul cetățenilor de a se informa și de a participa liber la dezbaterile politice este esențial, însă atunci când informațiile care ajung la ei sunt distorsionate sau manipulate cu scopul de a influența votul, acest drept poate fi compromis.
Reglementările nu interzic cetățenilor să-și exprime opiniile, dar impun transparență și responsabilitate în campaniile electorale. Ele se asigură că actorii politici și organizațiile care promovează un anumit candidat o fac în mod deschis, fără a apela la tehnici de manipulare care să influențeze alegătorii.
Acest lucru ar putea duce la o responsabilizare mai mare a publicului și la o mai mare atenție asupra informațiilor care sunt răspândite în spațiul public și care ar putea influența opinia publică în timpul alegerilor.
Afirmațiile făcute de Anamaria Gavrilă privind cenzura specific comunistă reprezintă o comparație exagerată și nejustificată cu prevederile ordonanței.
Într-un lucrare publicată pe site-ul Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca, istoricul Felix Ostrovschi abordează subiectul cenzurii comuniste.
Autorul prezintă o imagine a unui sistem de control extrem al informațiilor, unde statul, sau mai exact liderii, își impun punctele de vedere asupra întregii societăți. Cenzura nu se rezumă doar la interzicerea unor informații, ci este vorba despre un control complet asupra gândirii și percepției oamenilor, un proces prin care regimul nu doar că oprea informațiile care erau incomode, dar și crea „adevăruri oficiale” care trebuiau acceptate ca singurele valide.
„Decuparea ipocrită a evenimentelor, ocultarea acestora – procese supravegheate de ‘funcționarii adevarului’ – dependența de o unică agenție de presă a întregului sistem mediatic, controlul accesului la profesie și al practicilor profesionale, al resurselor materiale și al diseminării produselor culturale, privarea de surse alternative de informare, sunt câteva din componentele modelului comunist de comunicare în masă”, se notează în lucrare.
Așa cum arată și o lucrare semnată de istoricul Liviu Malița, realizată în principal din documentele cuprinse în Arhivele Naționale ale României, a existat o perioadă (1949-1977) în care cenzura era concentrată într-o instituție: Direcția Generală a Presei și Tipăriturilor, care ulterior a fost redenumită în Comitetul pentru Presă și Tipărituri. Acest comitet aduna mai multe instituții de control ideologic și politic sub o formă centralizată și rigid ierarhizată și colabora strâns cu alte structuri ale Partidului Comunist Român.
Principalele scopuri ale cenzurii erau două: interzicerea propozițiilor și frazelor considerate subversive și transformarea literaturii și artelor în produse care să sprijine ideologia comunistă.
În 1977, instituția a fost oficial desființată, dar acest lucru nu a însemnat o relaxare a cenzurii, ci o schimbare a modului în care era aplicată. Cenzura a luat o formă mai subtilă, dar era mai răspândită, iar controlul politic a fost menținut prin intermediul altor structuri ale Partidului Comunist sau organizații de masă.
O altă lucrare publicată pe site-ul Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj abordează rolul important al Securității în gestionarea cenzurii. Potrivit lucrării, desființarea instituției cenzurii a însemnat, de fapt, transferul responsabilităților către Securitate, ceea ce a dus la transformarea unor cenzori în agenți ai Securității.
Astfel, scriitorilor li se făceau „fișe”, erau elaborate „planuri de neutralizare” a celor care manifestau activități ostile regimului, erau supravegheați, intimidați, arestați și torturați. Înainte de 1977, consecințele pentru operele acestor scriitori disidenți se limitau la interzicerea lor, însă ulterior regimul a ajuns până la eliminarea fizică a celor care refuzau să se conformeze ideologiei partidului, potrivit sursei citate.
Securitatea a jucat un rol crucial în aplicarea cenzurii, iar cenzura nu s-a limitat doar la interzicerea lucrărilor, ci s-a extins la urmărirea și suprimarea fizică a celor care se opuneau regimului.
Comparând cu cenzura comunistă, reglementările actuale din campaniile electorale nu pot fi considerate asemănătoare. Scopul lor nu este acela de a impune o viziune unică sau de a suprima opinia publică, ci de a asigura transparență în procesul electoral.
În plus, românii nu sunt vizați în OUG 1/2025 pentru simple postări pe Facebook, ci în mare parte este vorba despre politicieni, partide și marile platforme online.
Declarațiile Anamariei Gavrilă sunt false. Aceste reglementări nu constituie cenzură, ci reprezintă un mecanism legal care să asigure că informațiile răspândite în campaniile electorale sunt corecte, transparente și non-manipulative. Oamenii își pot exprima în continuare părerile și pot critica sistemul, comparativ cu regimul comunist când acest lucru era interzis, însă trebuie să fie transparenți în ceea ce privește campaniile electorale. De asemenea, dacă partidele și candidații respectă regulile, nu ar trebui să existe niciun obstacol în a-și exprima mesajele politice.
Sursă foto: Anamaria Gavrilă / Facebook
Acest fact-check este produsul exclusiv al efortului echipei Factual. Într-o lume plină de dezinformări, ne bucurăm să putem contribui la informarea corectă a publicului.
AJUTĂ-NE SĂ FACEM MAI MULT
|
![[RDF Data]](/fct/images/sw-rdf-blue.png)
![[cxml]](/fct/images/cxml_doc.png)
![[csv]](/fct/images/csv_doc.png)
![[text]](/fct/images/ntriples_doc.png)
![[turtle]](/fct/images/n3turtle_doc.png)
![[ld+json]](/fct/images/jsonld_doc.png)
![[rdf+json]](/fct/images/json_doc.png)
![[rdf+xml]](/fct/images/xml_doc.png)
![[atom+xml]](/fct/images/atom_doc.png)
![[html]](/fct/images/html_doc.png)