| schema:text
| - Sursa afirmației: Site PSD
„Lucrarea sa de doctorat a fost deja validată de Comisia de doctorat și CNATDCU, care au considerat că textul a respectat normele academice și legislația în vigoare la acel moment. Nu poți acuza pe cineva că a încălcat o lege care nu era în vigoare la acel moment!”
Pe 12 ianuarie 2025, jurnalista Emilia Șercan a publicat o analiză a tezei de doctorat a ministrului Justiției, Radu Marinescu. Aceasta a demonstrat că ministrul a plagiat peste jumătate din lucrarea sa, susținută în anul 2009. Cu toate acestea, Partidul Social Democrat, formațiunea din care face parte Radu Marinescu, a emis un comunicat de presă prin care își reafirmă susținerea față de ministru:
„Lucrarea sa de doctorat a fost deja validată de Comisia de doctorat și CNATDCU, care au considerat că textul a respectat normele academice și legislația în vigoare la acel moment. Nu poți acuza pe cineva că a încălcat o lege care nu era în vigoare la acel moment!”
Care este legea privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare din acea perioadă. Ce este plagiatul și cum se descoperă acesta.
În 2009, când Radu Marinescu a obținut titlul de doctor, erau aplicabile: Legea învățământului 84/1995, Legea 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, Hotărârea de guvern 567/2005 și Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică.
Încă din 2004 există norme clare pentru ce înseamnă o lucrare de cercetare și o buna conduită în cercetarea ştiinţifică. Legea 206/2004 menționează la articolul 2 buna conduită în cercetare-dezvoltare exclude: „plagierea rezultatelor sau a publicaţiilor altor autori”.
Legea 206/2004 definește plagiatul și buna conduită în cercetarea universitară. Definește plagiatul ca fiind „însuşirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obţinute, prezentându-le drept creaţie personală”.
Mai mult, stabilește că pentru abaterile de la buna conduită în cercetare-dezvoltare, constatate şi dovedite, Consiliul Naţional de Etică propune aplicarea mai multor sancțiuni, printre care retragerea şi/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea regulilor de bună conduită.
Hotărărea de Guvern 567/2005 definește doctoratul ca fiind „ciclul superior de studii universitare a cărui finalitate este dezvoltarea cunoaşterii prin cercetare ştiinţifică originală”.
Aceeași HG stabilește că absolventul de studii universitare de doctorat științific are la capacitatea de a contribui la progresul cunoaşterii prin cercetare originală cu impact naţional sau internaţional, demonstrată prin publicaţii ştiinţifice.
Mai mult, arată la art 6: „(3) În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pe baza unui raport extern de evaluare, întocmit de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, poate lua următoarele măsuri: c) retragerea titlului de doctor”.
Falsificarea originalității/frauda intelectuală în cercetare - adică însușirea ideilor altor persoane - este, prin definiția legală, plagiat.
Deși legea permite fiecărei universități să își stabilească standardele de calitate, lipsa softurilor anti-plagiat a însemnat, mult timp, verificarea „la ochi” a tezelor de doctorat. Confundarea lipsei unui filtru tehnic (softurile anti-plagiat) cu absența unui standard academic este o eroare. Standardul de originalitate a existat întotdeauna, girat de competența conducătorilor științifici. Astfel, lipsa tehnologiei nu absolvă pe nimeni de vina plagiatului.
Deși legislația (precum Legea nr. 206/2004) interzicea explicit plagiatul, sancționarea efectivă a acestuia a fost îngreunată până în 2011 de prezumția că, odată susținută public și validată, lucrarea îndeplinea toate criteriile de integritate. Această barieră procedurală a fost depășită abia prin noile mecanisme de control introduse de reforma legislativă din 2011.
Înainte de 2011, Hotărărea de Guvern 567/2005, arată că titlul de doctor era oferit printr-un ordin de ministru la recomandarea Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU). Dar, în cazul în care CNATDCU revenea asupra lucrării și constata nerespectarea normelor de bună conduită în cercetare, nu exista un mecanism real de a obliga Ministerul să retragă ordinul și titlul de doctor acordat.
Ulterior, prin Ordinul 5255/2021, universitățile au fost obligate să verifice toate tezele de doctorat din perioada 1990-2016.
Întrucât plagiatul era abatere legală și în 2009, raportarea la cadrul normativ de la acea dată este suficientă și corectă. Evoluția legislativă până în prezent a vizat exclusiv simplificarea procedurilor administrative de retragere a titlului, fără a altera substanța interdicției sau definiția faptei.
Afirmația PSD că legea care incriminează plagiatul nu era în vigoare la data la care ministrul Justiției, Radu Marinescu, și-a publicat doctoratul este falsă. Însușirea în nume propriu a materialelor, ideilor sau textelor academice aparținând altor persoane este considerată plagiat, definiție care era pe deplin aplicabilă la data susținerii lucrării de către Radu Marinescu în anul 2009. Deși legea a suferit modificări, nici fapta în sine și nici sancțiunea nu s-au schimbat; a fost modificat doar procesul procedural prin care vinovatul este tras la răspundere.
|
![[RDF Data]](/fct/images/sw-rdf-blue.png)
![[cxml]](/fct/images/cxml_doc.png)
![[csv]](/fct/images/csv_doc.png)
![[text]](/fct/images/ntriples_doc.png)
![[turtle]](/fct/images/n3turtle_doc.png)
![[ld+json]](/fct/images/jsonld_doc.png)
![[rdf+json]](/fct/images/json_doc.png)
![[rdf+xml]](/fct/images/xml_doc.png)
![[atom+xml]](/fct/images/atom_doc.png)
![[html]](/fct/images/html_doc.png)